| 1.
|
ÎNSELĂCI'UNE, înselăciuni, s.f. Inducere în eroare, înselătorie; p. ext. escrocherie, fraudă. - Însela + suf. -ăciune.
Sursă
: DEX'98
(17460)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNSELĂCI'UNE s. 1. v. înselare. 2. v. adulter. 3. v. es-crocherie. 4. v. înselătorie. 5. înselătorie, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.)Sursă
: Sinonime
( 189957)
- siveco |
| |
| 3.
|
înselăci'une s. f., g.-d. art. înselăci'unii; pl. înselăci'uni
Sursă
: DOR
(256001)
- siveco |
| |
|
|